Unora nu le place să li se mulțumească. Nu reacționează prea bine la banalul "Mulțumesc". Adică nu îți răspund cu un zîmbet, cu un "cu plăcere", cu "pentru puțin" sau cu "n-aveți de ce"... I-am spus “Mulțumesc” funcționarei de la Poștă; i-am mulțumit doamnei de la Taxe și impozite că mi-a luat banii; i-am mulțumit băiatului care mi-a pus benzină la mașină; pînă și celui care mi-a arătat un loc de parcare (deși îl văzusem și eu) i-am mulțumit. N-a fost bine. Toți s-au uitat cîș la mine. E criză. Ce-i aia “Mulțumesc”? Pe cine mai mulțumește azi un pîrlit de... "Mulțumesc"? Mulțumirile trebuie însoțite de o vafă, o brioșă, de un plic mic, de o bancnotă zglobie... De fapt, cît timp brioșa e prezentă, mulțumirile (verbale) pot să și lipsească. Ce au în comun prestatorii de servicii nesolicitate cu cei care prestează un serviciu pentru care primesc salariu? Și unii, și alții detestă mulțumirile. Și unii, și alții preferă vafele și brioșele.
Mai există o categorie. Cea mai alunecoasă. Din ea fac parte aceia cărora le face plăcere să te audă spunînd, eventual copleșit, "Mulțumesc". Mulțumesc, în cazul de față, deschide calea șantajului. Obligă. Te plasează într-o postură defensivă. Îndatorează. Ai spus “Mulțumesc”? Ești beneficiarul unui credit cu dobândă variabilă, pe termen nelimitat. Nu știi cât e rata, nu știi când vine scadența; nu știi în ce monedă va trebui să plătești; spune "Mulțumesc" și ding-dong: Nuțu Cămătaru îți sună la ușă. Nu știu prea multe despre genul ăsta de oameni, dar garantez că nici ei n-or să-ți răspundă la “Mulțumesc” cu "Pentru puțin" sau "N-aveți de ce!" Oricît de puțin a făcut respectivul pentru tine, e suficient pentru ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, să fie încasat într-o... monedă de schimb. Care o fi ea.
Mulțumesc a avut o viață comună, dar frumoasă. A venit pe lume odată cu nevoia de politețe, și respect, și recunoștință (fie-le țărîna ușoară!). A trecut prin mariaje mai mult sau mai puțin fericite cu niște doamne zise "Cu plăcere", "N-aveți pentru ce", și "Pentru puțin" și a dat naștere cîtorva progenituri mai mult sau mai puțin reușite: Mersi, Mercic, Thnx și Mulțu. Ne-a fost bine cu el. Țin minte că a fost o vreme cînd “Mulțumesc” era foarte popular. Toată lumea vorbea despre el cu zîmbetul pe buze. Astăzi, “Mulțumesc” se comportă ca un cuvînt pe cale de dispariție. Ceva s-a întîmplat. Lucrurile au luat-o razna. Vedetei “Mulțumesc” nu îi mai ajungi nici cu prăjina la nas. A început să se creadă vorbă mare, motiv pentru care pe la colțuri umblă deja zvon de mulțumiri anticipate.
Mai există o categorie. Cea mai alunecoasă. Din ea fac parte aceia cărora le face plăcere să te audă spunînd, eventual copleșit, "Mulțumesc". Mulțumesc, în cazul de față, deschide calea șantajului. Obligă. Te plasează într-o postură defensivă. Îndatorează. Ai spus “Mulțumesc”? Ești beneficiarul unui credit cu dobândă variabilă, pe termen nelimitat. Nu știi cât e rata, nu știi când vine scadența; nu știi în ce monedă va trebui să plătești; spune "Mulțumesc" și ding-dong: Nuțu Cămătaru îți sună la ușă. Nu știu prea multe despre genul ăsta de oameni, dar garantez că nici ei n-or să-ți răspundă la “Mulțumesc” cu "Pentru puțin" sau "N-aveți de ce!" Oricît de puțin a făcut respectivul pentru tine, e suficient pentru ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, să fie încasat într-o... monedă de schimb. Care o fi ea.
Mulțumesc a avut o viață comună, dar frumoasă. A venit pe lume odată cu nevoia de politețe, și respect, și recunoștință (fie-le țărîna ușoară!). A trecut prin mariaje mai mult sau mai puțin fericite cu niște doamne zise "Cu plăcere", "N-aveți pentru ce", și "Pentru puțin" și a dat naștere cîtorva progenituri mai mult sau mai puțin reușite: Mersi, Mercic, Thnx și Mulțu. Ne-a fost bine cu el. Țin minte că a fost o vreme cînd “Mulțumesc” era foarte popular. Toată lumea vorbea despre el cu zîmbetul pe buze. Astăzi, “Mulțumesc” se comportă ca un cuvînt pe cale de dispariție. Ceva s-a întîmplat. Lucrurile au luat-o razna. Vedetei “Mulțumesc” nu îi mai ajungi nici cu prăjina la nas. A început să se creadă vorbă mare, motiv pentru care pe la colțuri umblă deja zvon de mulțumiri anticipate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu