De cind am un picior in ghips merg mult mai des in cluburi, ocazie cu care am constatat ca noul single al lui Jennifer Lopez, "On the Floor", se bucura de un mare succes. N-as fi crezut vreodata ca J Lo sau vreo melodie de-a ei imi va provoca nostalgii, dar uite ca se intimpla. (...)
Gaga for nothing
Nu știu dacă, în ultimii ani, vreun artist atît de plat, de fad, de banal precum Lady Gaga a mai ajuns să aibă atît de mult succes. I-am ascultat (cu greu) ambele albume (The Fame și The Fame Monster - însăși titlurile repetitive sunt o dovadă de sublimă creativitate) și am rămas, pentru scurt timp, doar cu piesa ei de debut, Just Dance; azi, nici aia nu mai stă în picioare (a fost un short term hit...). Iar avalanșa de "succesuri" care a urmat - Poker Face, Bad Romance și cum le-o mai zice - nu îmi spune nimic.
Dacă muzical nu stă prea bine (deși e absolventă de Juilliard!), veți spune poate că măcar e spectaculoasă în apariții. Să fim serioși - o prefer de departe pe Roisin Murphy. Știu, Gaga a vîndut milioane de discuri, a cîștigat o poală de premii Grammy; Madonna zice că se regăsește în ea, dar eu cred că superdiva a îmbătrînit și a devenit mai tolerantă și mai puțin bitchy (postură care o prindea de minune) și împarte cu generozitate binecuvîntări tuturor fătucilor care fac gălăgie prin cartier.
Și mai e ceva ce nu pricep: Gaga zice că îi admiră pe David Bowie și Freddie Mercury, totuși nimic din muzica lor nu se regăsește în ciorba pe care ne-o servește ea pe post de electro-pop. Dacă celor de la Muse le place Queen, simți că, în anumite pasaje, Muse e un Queen updatat și îmbunătățit (dacă se poate așa ceva); dacă Ezra Koenig de la Vampire Weekend îl admiră pe Paul Simon, asta se vede în compozițiile lui. Mi se pare onorabil ca măcar să-ți cinstești precursorii și să le duci munca mai departe, dacă e prea complicat să vii cu o combinație originală a celor opt note.
Nu o văd pe Gaga scoțînd mai mult de patru albume. Și asta nu neapărat din vina ei, nu fiindcă i-ar seca izvorul de inspirație. Însă azi nu se mai poartă longevitatea în muzică. Nu vom mai vedea artiști cu cariere de 20-30 de ani. Ci supernove care ne stropesc cu niscaiva hituri după care ridică mîna din fundul clasei ca să iasă la tablă și să ne spună cît de incertă le e sexualitatea.
Gaga for nothing
Nu știu dacă, în ultimii ani, vreun artist atît de plat, de fad, de banal precum Lady Gaga a mai ajuns să aibă atît de mult succes. I-am ascultat (cu greu) ambele albume (The Fame și The Fame Monster - însăși titlurile repetitive sunt o dovadă de sublimă creativitate) și am rămas, pentru scurt timp, doar cu piesa ei de debut, Just Dance; azi, nici aia nu mai stă în picioare (a fost un short term hit...). Iar avalanșa de "succesuri" care a urmat - Poker Face, Bad Romance și cum le-o mai zice - nu îmi spune nimic.
Dacă muzical nu stă prea bine (deși e absolventă de Juilliard!), veți spune poate că măcar e spectaculoasă în apariții. Să fim serioși - o prefer de departe pe Roisin Murphy. Știu, Gaga a vîndut milioane de discuri, a cîștigat o poală de premii Grammy; Madonna zice că se regăsește în ea, dar eu cred că superdiva a îmbătrînit și a devenit mai tolerantă și mai puțin bitchy (postură care o prindea de minune) și împarte cu generozitate binecuvîntări tuturor fătucilor care fac gălăgie prin cartier.
Și mai e ceva ce nu pricep: Gaga zice că îi admiră pe David Bowie și Freddie Mercury, totuși nimic din muzica lor nu se regăsește în ciorba pe care ne-o servește ea pe post de electro-pop. Dacă celor de la Muse le place Queen, simți că, în anumite pasaje, Muse e un Queen updatat și îmbunătățit (dacă se poate așa ceva); dacă Ezra Koenig de la Vampire Weekend îl admiră pe Paul Simon, asta se vede în compozițiile lui. Mi se pare onorabil ca măcar să-ți cinstești precursorii și să le duci munca mai departe, dacă e prea complicat să vii cu o combinație originală a celor opt note.
Nu o văd pe Gaga scoțînd mai mult de patru albume. Și asta nu neapărat din vina ei, nu fiindcă i-ar seca izvorul de inspirație. Însă azi nu se mai poartă longevitatea în muzică. Nu vom mai vedea artiști cu cariere de 20-30 de ani. Ci supernove care ne stropesc cu niscaiva hituri după care ridică mîna din fundul clasei ca să iasă la tablă și să ne spună cît de incertă le e sexualitatea.
