26 septembrie 2007

Bere la bord

Am avut o vreme lipit pe maşină un sticker care zicea BEBE LA BORD. Azi am văzut o maşină de la Bergenbier pe care scria "Merg încet că face spumă". Mai bine scria BERE LA BORD.

Castanieri

Ana mă întreabă:
- Tati, ştii cum se numesc copacii care fac castane?
- Nu, zic. Tu ştii?
- Da. Castanieri.

Vremuri grele

Unul dintre actorii pe care îi admir foarte tare e Christian Bale. L-am remarcat încă de cînd era puşti şi a jucat în compania lui John Malkovich în Empire of the Sun (1987, regizat de Spielberg). Bale are un portofoliu impresionant, cu cîteva realizări notabile (vorbesc de ce am văzut eu) - Velvet Goldmine, Equilibrium, Shaft şi American Psycho. În ultimul, Bale este exemplar în pielea lui Patrick Bateman, un tînăr psihopat care torturează femei pe muzica celor de la Genesis. American Psycho este filmul care mi-a demonstrat că Chloe Sevigny poate fi actriţă, după cum Black and White a făcut acelaşi lucru în privinţa Claudiei Schiffer (am prins B&W pe HBO într-o noapte, nu l-am văzut de la început, dar cît am văzut m-a convins să dau oricînd banii pe un DVD original. Joacă Robert Downey Jr, Ben Stiller (excelenţi în roluri minore), Mike Tyson, Brooke Shields, Jared Leto şi nenumăraţi rapperi pe care fanii genului îi cunosc mai bine decît mine. Foarte tare scena în care blonda şi delicata Claudia şi-o trage în baie cu un negru mătăhălos).

25 septembrie 2007

Verne

Nu ştiu dacă aţi văzut filmul de animaţie Over the Hedge. Am scris despre el în revista ELLE, ediţia din octombrie. E unul dintre cel mai haioase filme de animaţie pe care le-am văzut. Un grup de animale (o veveriţă, doi porci spinoşi cu puii lor, un sconcs, doi oposumi şi o broască ţestoasă) îşi vede supravieţuirea ameninţată după ce, pe teritoriul pădurii care le asigura hrana, se construieşte un cartier de vile. Liderul grupului este Verne, o ţestoasă foarte înţeleaptă, aşa cum probabil sînt toate ţestoasele.
Într-una din serile în care ne îndreptam spre parc, o aud pe Ana, fiica mea, zicînd: "Uite-l pe Verne". Ana era pe bicicletă şi mergea pe stradă fiindcă trotuarele erau ocupate de maşini. Preocupat de siguranţa ei, n-am dat importanţă la ce mi-a zis. Ba chiar cred că am şi mormăit în barbă "Ai numai desene în cap, în loc să te uiţi pe unde mergi." În seara următoare mi l-a arătat din nou pe Verne, însă nu l-am văzut fiindcă tocmai îmi suna mobilul. Abia în cea de-a treia seară m-am prins: Ana îmi arăta o maşină aflată în faţa unui service improvizat: un VW 1300. Celebra Broscuţă. Micul automobil arăta destul de jalnic, n-avea faruri şi era încărcat din greu cu chit. Însă probabil bătrîneţea îi e mai uşoară acum că are un nume şi o prietenă care se bucură să-l vadă în fiecare seară.

Trafic 1

În Bucureşti, toţi şoferii se plîng de lipsa locurilor de parcare. Dar asta e problema oricărui oraş mare. Capitala noastră are, în plus, problema şoferilor. Aţi remarcat probabil, ca şi mine, că deplîngem lipsa locurilor de parcare, dar foarte des punem maşina de-a curmezişul, ocupînd două locuri. Unde e aglomeraţia mai mare, acolo vor fi şi cele mai multe maşini parcate aiurea: mergeţi în week-end la malluri sau la super- şi hiper-marketuri şi vă veţi convinge. Ca şi cum asta n-ar fi suficient, maşinile parcate anapoda sînt, de cele mai multe ori, din clasa mică - Tico, Matiz, Yaris, Polo etc. Nu vreau să spun cu asta că respectivele automobile ar aparţine neapărat unor femei - indolenţa în trafic nu are sex. Dar dacă fiecare şofer şi-ar respecta locul, probabil că am descoperi într-o zi că Bucureştiul are cu 25% mai multe locuri de parcare.