Dilema Veche

Am scris o cronică de film pentru Dilema Veche de săptămîna aceasta. Filmul nu merită văzut neapărat, dar cronica merită citită. :)

Politeţea în parc

În week-end, Parcul Circului e mai aglomerat decît de obicei. Băncile sînt puţine comparativ cu numărul de bunici, părinţi şi bone care ar vrea să stea jos cît timp odraslele se dau pe topogan sau se joacă în nisip. De aceea, se practică metoda împărţirii băncii. Banca este share-uită, cum ar zice internauţii. Sau poştită, cum ar zice... Chiar, cine zice aşa? În fine, n-are importanţă. Oamenii răi, probabil. Deci, doi necunoscuţi pot împărţi o bancă. Se procedează cam aşa: te aşezi într-unul din capetele băncii, lăsînd restul liber, ca o invitaţie pentru cine ar mai vrea să se aşeze. În zilele aglomerate, oricît am încercat să mă destrăbălez singur pe o bancă, nu mi-a mers. Întotdeauna apărea o bătrînică cu o privire severă îndărătul ochelarilor şi cu un nepot de mînă căruia îi spunea "uite, eu stau aici, pe bancă, tu du-te să te joci." Cînd doamna spunea "pe bancă" se referea la banca mea. Doar că doamna nu mi se adresa mie, nu-mi cerea voie să se aşeze, ci îi spunea nepotului că ea va sta pe bancă şi că el mai bine s-ar duce să se joace, să nu vadă ce va face mamaie ca să-şi ocupe locul pe bancă. Cum s-ar zice, îmi reproşa indirect că m-am crăcănat pe toată banca - parcul e plin, băncile puţine, cu ce drept ocup eu singur o bancă întreagă? Normal că mi-am strîns picioarele şi m-am retras într-un colţ, încercînd să-mi citesc ziarul în timp ce mamaie îşi atenţiona nepotul la fiecare 30 de secunde.