Şi nu mă cheamă Gigi...
Titlul este o replică dintr-un dialog între Fulger McQueen, o maşină de curse faimoasă, şi un motostivuitor, membru al echipei sale de competiţii. Aroganţa şi egoismul lui Fulger, care nu ştie nici măcar cum îi cheamă pe membrii echipei sale, îi determină pe aceştia să demisioneze. „Şi nu mă cheamă Gigi”, îi strigă revoltat lui McQueen micul motostivuitor după ce vedeta tocmai se proclamase One-Man Show.
Pentru a păstra precizia termenilor, mai corect ar fi fost să spună One-Car show, fiindcă „Maşini” este un film de animaţie în care personajele sînt maşini. L-am văzut de atîtea ori că aproape îl ştiu pe de rost. La început, l-am văzut fiindcă-mi plăcea; pe urmă, pentru că le plăcea copiilor mei (Ana are aproape 7 ani şi Damian aproape 2); şi mai apoi, pentru că îi potolea pe aceştia cînd îi lua valul zbenguielii şi avea tendinţa să-i ducă dincolo de limitele răbdării adulţilor. „Hai să punem Cars”, le ziceam atunci. Ana se aşeza cuminte pe canapea cu un bol cu cereale şi lapte în braţe, iar Damian se posta la jumătate de metru în faţa televizorului şi, cu suzeta în gură şi mîinile pe lîngă corp, începea să se legene pe muzica de la generic.
Convins că „Maşini” este un fenomen cunoscut la nivel global, am început să fac, în cercul de amici, diverse glumiţe folosind replici din film. Numai că dacă toată lumea ştie de unde vine şi ce vrea să însemne „I’ll be back”, puţini dintre cei care nu sînt copii aprofundează filmele de animaţie. Cînd nimeni nu înţelegea ce spun, se făcea linişte, după care – cazul cel mai fericit - se schimba subiectul; cazul nefericit era cînd cineva întreba nedumerit: „...Cum?”, ceea ce însemna, penibil, că ar fi trebuit să explic gluma; şi ca s-o explic trebuia să descriu contextul, ba poate chiar să povestesc filmul, aşa că intram în defensivă – „Nu contează, bat cîmpii; despre ce vorbeam?”
Aşadar, ca să evităm nedumeririle, o să vă spun în două vorbe care-i povestea filmului: Fulger McQueen este un bolid de curse faimos dar egoist, care ajunge să fie condamnat la muncă în folosul comunităţii într-o localitate uitată de lume, unde celebritatea lui nu însemna nimic. Nevoit să lase capriciile şi îngîmfarea deoparte, Fulger învaţă ce e modestia, îşi face prieteni în rîndul localnicilor pe care la început îi dispreţuia şi se îndrăgosteşte de Sally, o frumoasă Porsche Carrera. Noii prieteni îl vor susţine în cursa pentru cîştigarea Cupei Piston, în al cărei final Fulger face dovada unui emoţionant altruism.
Vocile principale le aparţin lui Owen Wilson, Paul Newman şi Michael Keaton, dar îi veţi remarca în roluri secundare pe Tom Hanks, Billy Crystal şi John Goodman; Jay Leno îi dă glas lui Jay Limo, iar fostul campion de Formula 1, Michael Schumacher, unui Ferrari (care, desigur, vorbeşte în italiană...).
Filmul este o bucurie pentru ochi şi urechi deopotrivă: nici un detaliu sonor nu este lăsat la voia întîmplării – sirena locomotivei cu care Fulger e pe cale să se ciocnească, claxonul maşinii de pompieri, zgomotul pe care îl face la pornire motorul lui Doc Hudson (care este o maşină clasică, din anii 50)... Şi aşa ajung la marea surpriză, la extraordinara plăcere pe care mi-a provocat-o excelentul dublaj în limba română al DVD-ului: ascultaţi-l pe Ştefan Bănică zicînd „Bre, nea Doc! Ce faci, tată?” (cînd Doc ratează startul în cursa împotriva lui Fulger) şi veţi avea impresia că sînteţi la o cursă ilegală de maşini în Pantelimon; ascultaţi-le pe italianul Luigi, un Fiat 600, bucurîndu-se, prin vocea lui Constantin Cojocaru, că i-a intrat o maşină de curse în magazin - („Sînt în culmea de la fericirea”); te trec fiorii cînd Stela Popescu îşi alintă soţul şoptindu-i senzual numele: „Ramon, Ramon”, iar Corina Dănilă este o voce surprinzător de sexy pentru frumoasa Sally; remarcabilă este şi prestaţia lui Valentin Uritescu (Bucşă, cel mai bun prieten al lui Fulger - voce Florian Ghimpu).
Dublajul în limba română a fost realizat în condiţii tehnice excepţionale într-un studio din Paris. Din cîte ştiu, este primul film de animaţie dublat în limba română cu actori (sau, dacă vreţi, cu mai mulţi actori, fiindcă am văzut destule Barbie şi Cenuşărese în care toate personajele sînt „vociferate” de un singur actor).
Unul dintre regizorii filmului este Joe Ranft (vocea maşinii de pompieri) care a decedat în 2005 într-un accident de maşină. Cel de-al doilea este John Lasseter, producătorul unor pelicule de animaţie care au făcut istorie - Toy Story, Monsters Inc, Finding Nemo, Incredibilii şi Ratatouille. Lasseter este deţinătorul unui Oscar pentru Cel mai bun film de animaţie de scurt metraj în 1989, şi al unuia pentru realizări deosebite pentru Toy Story; alte patru filme de animaţie produse de el au primit nominalizări la Oscar – Maşini, Toy Story, Monsters Inc şi Luxo Jr (scurt metraj). În clasamentul „Power 50”, realizat de revista Premiere, John Lasseter împărţea anul trecut prima poziţie cu Steve Jobs (fondatorul Apple Inc şi partener cu Lasseter în compania Pixar).
Tocmai cînd începusem să mă tem că Maşinile lui Lasseter şi Ranft sînt pe cale să mă izoleze de prieteni, Ana m-a anunţat că bus-ul cu care venea de la grădiniţă avea un şofer nou, pe care îl cheamă Gigi. Cîteva zile mai tîrziu, cînd am preluat-o pe Ana de la bus l-am cunoscut şi eu pe dl Gigi. Nu ştiu la ce mă gîndeam, dar după ce bus-ul a plecat, am zis, mai mult pentru mine, „Şi nu mă cheamă Gigi...”, iar Ana a început să rîdă cu poftă. În ziua următoare, a coborît din bus şi mi-a întins rucsacul. A aşteptat să plece maşina, după care, în timp ce ne oprisem la semafor, s-a uitat spre mine şi a zis pe un ton ghiduş, de sub pălăriuţa ei înflorată: „Şi nu mă cheamă Gigi!”. Am izbucnit în rîs amîndoi - ea bucuroasă că mă făcea să rîdă, eu fericit că glumele mele amuză totuşi pe cineva. Eu şi Ana aveam ceva doar al nostru, ceva ce doar noi ştim şi înţelegem, chiar dacă e vorba de o poantă oarecare. Atîta timp cît eu şi fiica mea vorbim aceeaşi limbă, mi-e indiferent dacă pe amicii mei îi amuză sau nu bancurile mele. Semaforul s-a făcut verde. Am strîns mîna Anei mai tare şi am început să traversăm strada. M-a privit zîmbitoare, iar eu i-am întors zîmbetul în timp ce prin minte mi-a trecut o altă replică celebră: „Acesta este începutul unei frumoase prietenii.”
Titlu: Maşini, 116 minute, producţie PIXAR
Dublaj (excelent!!!) în limba română: Florian Ghimpu (Fulger McQueen), Corina Dănilă (Sally), Marcel Iureş (Doc Hudson), Valentin Uritescu (Bucşă), Ştefan Bănică Jr (Ramon), Stela Popescu (Flo), Alexandru Arşinel (Şeriful), Constantin Cojocaru (Luigi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu