Femeile care sunt puternice în politica noastră sunt puternice fiindcă sunt respectate sau fiindcă sunt temute?
Nici una, nici alta. În general, par puternice fiindcă sunt susţinute de bărbaţii puternici ai partidelor. Ştiu că nu e flatant, dar ăsta e adevărul. Asta nu înseamnă că femeia respectivă nu ar putea să fie respectată sau că n-ar avea atuuri, dar dacă e mai uşor să promovezi prin susţinerea şefului de partid, de ce nu?! De multe ori am asistat la ipocrizii bărbăteşti - bărbaţii pot fi mult mai ipocriţi şi mult mai lipsiţi de onoare decât femeile care în separeuri toacă mărunt “intrusa”, dar la un simplu telefon sau comandă de sus se supun.
Nici una, nici alta. În general, par puternice fiindcă sunt susţinute de bărbaţii puternici ai partidelor. Ştiu că nu e flatant, dar ăsta e adevărul. Asta nu înseamnă că femeia respectivă nu ar putea să fie respectată sau că n-ar avea atuuri, dar dacă e mai uşor să promovezi prin susţinerea şefului de partid, de ce nu?! De multe ori am asistat la ipocrizii bărbăteşti - bărbaţii pot fi mult mai ipocriţi şi mult mai lipsiţi de onoare decât femeile care în separeuri toacă mărunt “intrusa”, dar la un simplu telefon sau comandă de sus se supun.
Pe Elena Udrea cum o vedeţi: femeie-femeie, femeie-bărbat?
Elena Udrea, dacă a greşit undeva, a fost că a încercat să ardă etapele. Şi nu a ales un traseu mai răbdător ca să poată fi asimilată până la urmă şi de colegii ei, şi de public. Deocamdată a câştigat foarte multă notorietate. Noi suntem o naţiune misogină, nu suntem obişnuiţi să acceptăm femei-candidaţi. Din nefericire, în politică femeile tind să copieze modelul bărbaţilor şi îşi pierd feminitatea.
Elena Udrea, dacă a greşit undeva, a fost că a încercat să ardă etapele. Şi nu a ales un traseu mai răbdător ca să poată fi asimilată până la urmă şi de colegii ei, şi de public. Deocamdată a câştigat foarte multă notorietate. Noi suntem o naţiune misogină, nu suntem obişnuiţi să acceptăm femei-candidaţi. Din nefericire, în politică femeile tind să copieze modelul bărbaţilor şi îşi pierd feminitatea.
Este respectată sau temută în PD?
N-aş vrea să răspund la această întrebare. Sau am putea răspunde uitându-ne la colegii ei de partid, la atitudinea lor publică. Mai degrabă aş spune că aceştia arată teamă decât respect. Poate mă înşel eu, dar aşa lasă impresia.
N-aş vrea să răspund la această întrebare. Sau am putea răspunde uitându-ne la colegii ei de partid, la atitudinea lor publică. Mai degrabă aş spune că aceştia arată teamă decât respect. Poate mă înşel eu, dar aşa lasă impresia.
Când eraţi la Cotroceni, se spunea despre dvs că pentru unii eraţi un motiv în plus de a-l simpatiza pe preşedintele Băsescu, iar pentru cei care nu-l simpatizau, eraţi un motiv de a-şi pune la îndoială antipatia.
Sună măgulitor... Ceea ce am încercat să fac a fost să nu împart lumea în răi şi buni, în lichele, javre şi jigodii. Am considerat că sunt oameni care văd altfel lucrurile decât noi, simpatizează alţi oameni politici, şi am încercat să discut cu ei, nu întotdeauna foarte comod, dar nu i-am dispreţuit şi nici nu i-am evitat.
Sună măgulitor... Ceea ce am încercat să fac a fost să nu împart lumea în răi şi buni, în lichele, javre şi jigodii. Am considerat că sunt oameni care văd altfel lucrurile decât noi, simpatizează alţi oameni politici, şi am încercat să discut cu ei, nu întotdeauna foarte comod, dar nu i-am dispreţuit şi nici nu i-am evitat.
Cine a avut mai mult de câştigat din asocierea Traian Băsescu - Adriana Săftoiu?
N-o să vorbesc în numele Preşedintelui, dar în dreptul meu pot să spun că a lucra cu Traian Băsescu este o experienţă pe care nu o egalează nici un Oxford sau Harvard. Pe mine m-a maturizat mult această experienţă, uneori un pic cam repede, mi-am furat singură din timpul pe care ar fi trebuit să îl acord celor apropiaţi mie, dar a fost opţiunea mea, m-am regăsit în proiectele lui.
N-o să vorbesc în numele Preşedintelui, dar în dreptul meu pot să spun că a lucra cu Traian Băsescu este o experienţă pe care nu o egalează nici un Oxford sau Harvard. Pe mine m-a maturizat mult această experienţă, uneori un pic cam repede, mi-am furat singură din timpul pe care ar fi trebuit să îl acord celor apropiaţi mie, dar a fost opţiunea mea, m-am regăsit în proiectele lui.
Fragment dintr-un interviu pe care l-am publicat in revista The ONE, martie 2008
www.onemagazine.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu