Cît termopan poți duce cu bicicleta

Știți scena din Avatar cînd Jake înfruntă rinocerul cu cap de rechin-ciocan (nu știu cum să-l descriu altfel...) și lighioana dă înapoi? Ei bine, am încercat și eu așa ceva azi-dimineață, călare pe nobilul meu bidiviu cu două roți. Adversarul era o camionetă care venea docil, cu termopanele-n cîrcă, pe o străduță îngustă, cu mașini parcate și pe o parte, și pe alta. Era clar că n-aveam loc să trecem unul pe lîngă celălalt, însă intenția mea, deloc războinică, era să ajung în dreptul unei intrări într-o curte, unde să mă trag pe dreapta și să las monstrul cuirasat, dar blajin, să treacă. N-aveam în intenție să provoc mașina, voiam de fapt să mă provoc pe mine. Voiam ca plimbarea de dimineață să fie și un pic solicitantă, nu rutina zilnică. 

Așa că i-am dat a doua (pardon, am trecut pe un pinion mai mic) și am accelerat, cît pot eu accelera cu bietele-mi picioare care pînă mai deunăzi nu făceau un efort mai mare decît să calce frîna, ambreiajul și accelerația. Deci, insuficient. Camioneta a înțeles prea tîrziu ce voiam eu să fac (iar eu îmi propusesem să ajung la..."un pod prea îndepărtat") și a oprit cu un pufăit nemulțumit fix în dreptul porții vizate de mine. La rîndul meu, am frînat. Cu frîna de pe față. Probabil, de emoție – nu te întîlnești în ficare zi, față în față, cu o camionetă cu termopane. Rucsacul mi-a venit peste cap, ochelarii de soare mi-au căzut de pe o ureche... Mai aveam un pic și mă duceam de-a berbeleacul. Din cabina care se clătina dojenitor înainte și înapoi, mă priveau siderați trei inși, prinși la rîndul lor în tangajul cabinei. 

"Ce faci, tati?", mă întreabă șoferul. "Nu țin frînele?"
"Ba țin", zic încercînd să mă recompun - ochelarii, rucsacul... - și să iau bicicleta din fața mașinii. "Mișto cu bicicleta, nu?", spune tipul din mijloc cînd, încercînd să mă strecor spre trotuar, trec prin dreptul ferestrei mașinii. Am crezut că mă ia peste picior, dar cel de lîngă el zice:
"Îți dai seama cum te strecori, mai repede decît cu scuterul. Nu stai în coloană..."
"Să știi că așa e...", zic și eu în sfîrșit, după ce mi-am recăpătat suflul. "Drumul pe care îl făceam în jumătate de oră cu mașina îl fac în 10 minute cu bicicleta."
"I-auzi, nepoate", spune șoferul. "Îți dai seama cît termopan am pune într-o zi dacă am merge cu bicicleta?"
"Hă-hăăă", face nepotul căzînd cîteva clipe într-o reverie din care se trezește subit: "Păi și cum îl cari?"
Ceilalți doi se sparg de rîs. Camioneta pornește încetișor. Îl aud în urmă pe șofer, printre hohote: "Îl iei tu, bă nepoate, în spate. Eu și cu văr-tu te așteptăm la client..."

PS Am găsit! Creatura din Avatar se cheamă Hammerhead Titanothere (’Angtsìk în Na'vi)...