Azi am decis să fiu calm. Să nu mă enervez cât timp sunt la volan. Am să cedez trecerea și cînd am eu prioritate. N-am să-mi ies din pepeni cînd tu, din spate, mă claxonezi fiindcă am oprit la trecerea de pietoni. Nu-mi pasă nici dacă vii pe contrasens și insiști să treci: îți fac loc, prietene, se poate? Ce convenție stupidă acest sens unic!
Nu mă deranjează că depășești coloana și mi te bagi brusc în față. Și pui o frînă de ți se ridică fundul mașinii. Da' dacă te trosneam era vina mea. Nu e nici o problemă că tu și alți 4-5 ca tine intrați în intersecție după ce s-a făcut roșu, iar eu am verde, dar stau și aștept. La urma-urmei, e doar un semafor și ăsta-i rostul lui. Să te facă să aștepți. Să aștept eu, adică. Dacă tot aștept la roșu, de ce n-aș aștepta și la verde? Ce e semaforul decît o altă convenție stupidă?
Nici cu parcarea nu mă enervez, deși mi-e greu să înțeleg cum poți parca un Matiz pe 2 locuri. Iar tu, cu SUV-ul, ai fi chiar OK dacă în parcarea de la mall te-ai pune pe doar 2 locuri, nu pe trei. Dar nu-ți bate capul, mă descurc eu: parchez la Eroilor și iau pe urmă un autobuz până la mall-ul din Cotroceni; ori parchez la Unirea și iau metroul pînă la mall-ul din Vitan. Sau, fiindcă tot e soare afară, aș putea veni pe jos din Tineretului pînă la mall-ul din Băneasa.
Nu ești nesimțit. Indolent? Cine-a putut să-ți zică așa ceva? Mitocan? Deja exagerăm. Tu ești un delicat care nu are altă vină decît că e victima unor convenții stupide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu