27 octombrie 2011

Pluralul Majestăţii. Interviu cu Principesa Margareta

La minunatele noastre televiziuni s-a discutat aprins dacă MS Regele Mihai I este "fostul Rege" sau pur şi simplu... Regele. Însă cînd un fost ministru sau fost preşedinte (de stat, de partid ori de scară de bloc) este invitat la TV, moderatorul i se adresează necondiţionat cu "domnule ministru" (sic!) sau "domnule preşedinte" (sic!!); nici măcar nu-şi pune problema că acela pe care îl are în faţă a fost ministru şi nu mai e. Cred că MS Regele Mihai I ar fi avut dreptul măcar la un tratament egal. 
Controversele stîrnite de prezența Majestății Sale în parlament mi-au amintit de disputa provocată de căsătoria Principesei Margareta cu Principele Radu - subiect pe care l-am abordat cu Principesa într-un interviu pe care mi l-a acordat acum cîțiva ani.




Știu că l-ați cunoscut pe Principele Radu prin mijlocirea lui Ion Caramitru.
Principesa Margareta: Da, ne-am întîlnit pentru prima dată la un orfelinat, unde dl. Caramitru voia să demareze un program pentru copiii abandonați. Fiindcă era un proiect foarte bine făcut, am decis să-l finanțez prin Fundația Principesa Margareta. Am mers la orfelinat și acolo l-am întîlnit pe Principe, care era director artistic al acelui program. Copiii, pe care îi văzusem și cu altă ocazie, reveniseră la viață. Mie mi s-a părut extraordinar ca o persoană să reușească să transmită atîta dezinvoltură unor copii, și mi-am zis că trebuie să fie un om deosebit. La un moment dat, unul dintre copii a avut trac și s-a dus la Radu, și el l-a încurajat, i-a spus: “Tu știi ce trebuie să faci, mergi înainte” - și copilul și-a făcut numărul.
Relația Alteței Voastre Regale cu Principele a fost îndelung comentată în primii ani, Principele neprovenind dintr-o familie regală și fiind și actor pe deasupra.

Eu am spus întotdeauna că el e prințul meu. Asta e de-ajuns pentru mine.
Dar comentariile și speculațiile nu cred că v-au lăsat indiferentă.
Comentariile nu m-au deranjat deloc, fiindcă eu îl cunosc pe el și știu cine sunt eu și cum suntem cînd ne aflăm împreună. Regele a spus de la început că Principele are inimă bună, iar mie mi-a spus așa: "Cred că are inima ca noi.” L-a intuit foarte bine. Deci de asta am fost foarte sigură. Mai greu a fost să le facem față celor cîțiva care ne-au stat împotrivă, care n-au vrut să ne căsătorim. Asta m-a afectat, fiindcă nu înțelegeam de unde atîta răutate. Pentru că acest tînăr nu a făcut absolut nimic rău, și era un actor foarte talentat... Cei care i-au fost împotrivă și-au schimbat părerea după ce l-au cunoscut.
Înțeleg că Principele Radu n-a avut dificultăți în a-și cuceri socrii.
Deloc. Eu cred că el este o persoană excepțională, e un om foarte deschis, foarte pur, și Regina a simțit asta imediat. E adevărat, a durat ceva timp pînă Regele și-a dat consimțămîntul, dar asta a fost din cauza verificărilor care trebuiau făcute cu Constituția din 1923, să nu fie ceva care să împiedice căsătoria noastră. Cred că atunci Regele a fost foarte fericit, în sfîrșit, pentru că eu, la vîrsta la care m-am căsătorit, nu mai credeam că acest lucru se va întîmpla. Aveam cariera mea și eram mulțumită de acest lucru. Însă în momentul în care a apărut Principele, lucrurile s-au schimbat.
Perspectiva singurătății era o preocupare, era un gînd care va speria? 
Cînd aveam 30-35 de ani, da. Dar eu am fost foarte independentă mereu și am avut o carieră interesantă, precum și mulți prieteni. Însă la un moment dat am început să-mi pun întrebări, normal: e ciudat că nu se întîmplă, de ce nu se întîmplă? Am trăit un mic conflict interior, dar apoi m-am împăcat cu viața mea. A fost o decizie care m-a eliberat. Și apoi a venit și momentul căsătoriei. 
Am citit în ziare despre povestea de dragoste pe care ați trăit-o acum mulți ani cu fostul prim-ministru al Marii Britanii, Gordon Brown.
Nu a fost nimic de ascuns, e bine să nu existe lucruri ascunse, nici eu, nici Principele Radu nu vrem asta. E un lucru știut, dar care s-a întîmplat demult. Eu n-am prea vorbit despre acest subiect. În Anglia au apărut niște cărți în care s-a scris despre asta, apoi subiectul a cunoscut o oarecare efervescență în momentul în care el a devenit prim-ministru.
Și Alteța Voastră Regală a dat un interviu în Telegraph pe această temă.
Interviul a fost despre Fundație. Ei au construit acest lucru, dar a fost foarte bine scris. Mi-au solicitat o declarație, eu le-am zis că nu le dau, am spus doar că l-am cunoscut la Universitate și am considerat că va avea un viitor strălucit. Dar n-am vorbit despre el. Trebuie să fim discreți. Și oricum, sînt 28 de ani de atunci. 
Ați simți vreodată că formalismul specific unei case regale ar putea descuraja pe un bărbat care ar dori să vă facă curte?
Noi am simplificat foarte mult protocolul. Înainte de 1989 am avut o viață absolut obișnuită, am fost la Universitate, am călătorit în Africa și America de Sud pentru munca mea. Aveam casa mea, mergeam la bancă sau la cumpărături ca un om obișnuit. În România este o structură mai mare și avem mai multe evenimente publice, care îți impun un anumit comportament. Regele Juan Carlos și Regina Sofia, de exemplu, nu au o curte regală, totul e foarte simplu la ei, la fel și la noi; sînt mai degrabă regulile bunului simț decît un protocol rigid.
Mă întrebam dacă acea singurătate de care începuserăți să vă temeți la un moment dat nu se datora și acestor rigori.
Nu, pe atunci eram la Londra sau la Edinburgh și nu mă simțeam în nici un fel constrînsă de aceste reguli.
Principele Radu nu e foarte încîntat de pasiunea Alteței Voastre Regale pentru filme.
Acum se uită și el mai des. Pentru mine, filmul înseamnă poveste, e ceva magic. Principelui îi este greu să se lase fermecat de această magie, avînd experiență în domeniul filmului. Recent, am văzut împreună cîteva filme foarte bune - Principelui i-a plăcut foarte mult Brokeback Mountain, Memoriile unei gheișe și filmele lui Ang Lee - Crouching Tiger, Hidden Dragon. Acum a făcut un film nou, Lust Caution, pe care desigur o să-l vedem. Astea sînt filmele care îi plac lui. 
Mi s-a părut interesant că prima întîlnire a Alteței Voastre Regale cu principele Radu s-a petrecut în mijlocul copiilor. Cu toate acestea, Alteța Voastră Regală nu are copii.
Nu avem. Așa a vrut Dumnezeu. Poate că, dacă aș fi avut copii, nu aș fi putut face ce fac acum.
Ați ales, adică, între familie și carieră.
Poate că atunci cînd aveam 30 de ani, da, se poate. Dar pe urmă am fost singură, apoi am fost prea ocupată și în cele din urmă mi-am zis că, pentru a face copii, trebuie să fii tînără, e mai bine pentru ei. N-am găsit persoana potrivită, apoi am fost acaparată de activitatea la Fundație și prioritățile mele s-au schimbat, am avut un alt scop în viață.

Interviu publicat in revista The ONE, martie 2008
 

Niciun comentariu: