Oscar for Margot Robbie?

Felul în care se dau Oscarurile ține de interesele dar și de capriciile Hollywood-ului. Pentru actori, frumusețea e una dintre condițiile nedeclarate - dar, cumva, de la sine înțelese pentru a avea succes în film -, totuși, cînd vine vorba de Oscaruri, pare a fi un dezavantaj. Nicole Kidman a trebuit să se pocească în The Others pentru a obține premiul, Charlize Theron să se transforme într-un monstru (Monster, 2003), iar DiCaprio să se tăvălească (la propriu) în The Revenant. Brad Pitt n-a luat Oscarul, deși îl merita pentru Twelve Monkeys, Fight Club și The Assassination of Jesse James, sau măcar pentru cît l-au sluțit în The Curious Case of Benjamin Button. La fel, Tom Cruise are cel puțin trei roluri de Oscar - Jerry Maguire, Născut pe 4 iulie, Magnolia.
Și așa ajungem la Oscarurile de anul acesta, mai exact la frumoasa Margot Robbie și rolul excepțional pe care îl face în „I,Tonya”, povestea patinatoarei Tonya Harding. În 1994, Tonya a fost implicată într-un incident care a scos-o pe rivala ei, Nancy Kerrigan, din cursa pentru un loc în echipa olimpică de patinaj a SUA.
Margot are în film două scene de Oscar - părerea mea: în prima e în fața oglinzii și nu spune nimic, se machiază și plînge, zîmbește și plînge din nou; a doua e la tribunal, la aflarea verdictului care îi interzice Tonyei să mai patineze vreodată.
La o primă vedere, filmul - și viața Tonyei, de fapt - e o tristă ilustrare a zicalei „la omul sărac nici boii nu trag” (interesant cît de mult seamănă povestea Tonyei cu cea a personajului jucat de Frances McDormand în Three Billboards).
Dar asta e doar o privire superficială: avînd origini mai mult decît modeste, Tonya a fost nevoită să lupte încontinuu pentru orice, fie că era vorba de un lucru mare sau mic, important sau nu, fie că a fost vorba despre dragostea mamei, de propria căsnicie sau de notele pe care le primea la concursuri.
Tonya a fost și a rămas un outsider în lumea patinajului chiar și după ce a reușit un triplu Axel. Ce e cu adevărat trist e că fata asta a luptat singură împotriva tuturor, inclusiv a propriei familii. Și a pierdut fiindcă nu lupta în sine te epuizează, ci singurătatea.
Cît despre Margot Robbie, she succeeds admirably in looking unatractive, ca să parafrazez o replică a lui Annette Bening în American Beauty. Probabil însă insuficient pentru academicieni, deși rolul pe care îl face e absolut impresionant, pur și simplu copleșitor. Și nu e singura, mai sunt două partituri secundare care fac ca „I, Tonya” să fie unul dintre filmele mari ale anului trecut: Alison Janney (în rolul mamei abuzive și veșnic nemulțumite) - citesc acum că tocmai a luat Globul de Aur!!!) - și Paul Walter Hauser în rolul bodyguard-ului închipuit.
Definitely a must see.

https://youtu.be/KuDQOMICfr0