De la debutul său în cinema, regizorul Claude Lelouch încearcă să facă filmul perfect. Și fiindcă nu l-a făcut încă, perseverează. Celălalt motiv care îl mînă în luptă e amorul. Lelouch spune că prin cinema caută să înțeleagă mecanismele dragostei. Vrea să priceapă, adică, de ce iubirea, poveste cu început promițător, sfârșește, de obicei, pedepsindu-și aspru protagoniștii.
Suntem o țară care, deși are o cinematografie în ascensiune, nu are prea mulți spectatori în cinematografe.
Claude Lelouch: Am fost foarte surprins că sunt puține săli de cinematograf în România. De cînd Palme d’Or-ul a fost atribuit unui film românesc, am avut impresia că toată România va merge la cinematograf. Este regretabil că cinematografele nu fac mai mult efort, pentru că în lume cinematograful este principala formă de divertisment.
Claude Lelouch: Am fost foarte surprins că sunt puține săli de cinematograf în România. De cînd Palme d’Or-ul a fost atribuit unui film românesc, am avut impresia că toată România va merge la cinematograf. Este regretabil că cinematografele nu fac mai mult efort, pentru că în lume cinematograful este principala formă de divertisment.
Cu mulți ani în urmă, ați luat dvs înșivă Palme d’Or-ul și Oscarul pentru cel mai bun film străin, cu "Un bărbat, o femeie".
A avea un Oscar și un Palme d’Or însemna atunci la fel de mult ca și azi; însemna în primul rând libertatea de a face filmele pe care vrei să le faci – este un cadou frumos și o mare oportunitate pentru un regizor. Eu am avut această libertate timp de 50 de ani tocmai pentru că am luat un Palme d'Or și două Oscaruri.
A avea un Oscar și un Palme d’Or însemna atunci la fel de mult ca și azi; însemna în primul rând libertatea de a face filmele pe care vrei să le faci – este un cadou frumos și o mare oportunitate pentru un regizor. Eu am avut această libertate timp de 50 de ani tocmai pentru că am luat un Palme d'Or și două Oscaruri.
Impresia mea este că dvs nu ați exploatat la maximum șansa de care vorbiți. Erați unul dintre cei mai stimați și mai influenți regizori din Europa, dar după Un bărbat, o femeie ați intrat într-un con de umbră.
Eu am refuzat să fac filme americane, am refuzat să fac filme la comandă fiindcă voiam să fac film de autor. Toată viața am făcut film de autor. Premiile pe care le-am câștigat mi-au oferit posibilitatea de a proteja tipul de cinema pe care îl iubesc. Și eu asta iubesc, filmul de autor.
Eu am refuzat să fac filme americane, am refuzat să fac filme la comandă fiindcă voiam să fac film de autor. Toată viața am făcut film de autor. Premiile pe care le-am câștigat mi-au oferit posibilitatea de a proteja tipul de cinema pe care îl iubesc. Și eu asta iubesc, filmul de autor.
Dar sunteți perceput ca un regizor comercial. Nu e o contradicție între ceea ce credeți că faceți și ceea ce faceți de fapt?
Eu am încercat să fac filme de autor populare, filme de calitate și cu priză la publicul larg. Am încercat să îmbin aceste lucruri. Cred că un film trebuie să aibă succes la public și totodată să fie de calitate. Am făcut 41 de filme și de 41 de ori am făcut filmele pe care am vrut să le fac, chiar și atunci când am greșit.
Eu am încercat să fac filme de autor populare, filme de calitate și cu priză la publicul larg. Am încercat să îmbin aceste lucruri. Cred că un film trebuie să aibă succes la public și totodată să fie de calitate. Am făcut 41 de filme și de 41 de ori am făcut filmele pe care am vrut să le fac, chiar și atunci când am greșit.
Ați realizat și un scurt metraj devenit foarte popular, C'etait un rendez-vous, cu un aparat de filmat montat pe capota unei mașini care a traversat Parisul cu o viteză foarte mare. Care a fost motivul pentru care ați făcut acest film?
Am vrut să fac un film despre cineva care se grăbește și-și asumă toate riscurile pentru a ajunge la timp. Mie îmi plac mașinile și îmi place să fiu punctual, e o manie de-a mea. Am traversat Parisul cu 200 km/oră, dimineața foarte devreme – am trecut de 18 ori pe roșu. Apoi am fost convocat la Poliție pentru că la sfârșit spuneam că filmul a fost realizat fără nici un fel de trucaj. Din fericire, mi-au reținut permisul pentru doar cinci minute. Filmul a avut un succes atât de mare încât astăzi este un film-cult, circulă în toată lumea.
Am vrut să fac un film despre cineva care se grăbește și-și asumă toate riscurile pentru a ajunge la timp. Mie îmi plac mașinile și îmi place să fiu punctual, e o manie de-a mea. Am traversat Parisul cu 200 km/oră, dimineața foarte devreme – am trecut de 18 ori pe roșu. Apoi am fost convocat la Poliție pentru că la sfârșit spuneam că filmul a fost realizat fără nici un fel de trucaj. Din fericire, mi-au reținut permisul pentru doar cinci minute. Filmul a avut un succes atât de mare încât astăzi este un film-cult, circulă în toată lumea.
În filmele dvs. de început vorbeați mult despre relațiile dintre bărbați și femei. De ce vă interesează acest subiect?
Am consacrat mare parte dintre filmele mele dragostei, deoarece cred că este cel mai puternic sentiment dintre toate. Dragostea este mai puternică decât banii, este mai importantă decât sănătatea, este preocuparea principală a omenirii de când există lumea aceasta. Am încercat să înțeleg toate mecanismele care fac ca bărbații și femeile să caute să se implice în aceste povești de amor care încep cu promisiunea unei frumoase recompense și sfârșesc ca o pedeapsă. Așa că nu se poate să nu te întrebi ce este dragostea. Și cine e mai puternic, dragostea sau banii? Am încercat să arăt în filmele mele că, de-a lungul timpului, lucrurile au evoluat, dar dragostea nu s-a schimbat, ea este mereu aceeași – e aceeași poveste, același scenariu... Ne-am fi așteptat poate ca timpurile moderne să amelioreze chestiunea dragostei, dar nu, astăzi problema dragostei s-a agravat. Boala secolului astăzi e că dragostea e bolnavă. E bolnavă și rămâne de văzut cine va găsi leacul acestei maladii, pentru că dragostea fără dragoste nu e suficientă. Lumea de azi a devenit consumatoare de amor într-o proporție anormală și vom fi din ce în ce mai puțin fericiți în dragoste. În plus, astăzi femeile ne spun cum merg lucrurile cu dragostea. Ele continuă să creadă în dragoste și au făcut din ea o instituție feminină. Poate de aceea bărbații se tem azi un pic de femei și cred din ce în ce mai puțin în amor.
Am consacrat mare parte dintre filmele mele dragostei, deoarece cred că este cel mai puternic sentiment dintre toate. Dragostea este mai puternică decât banii, este mai importantă decât sănătatea, este preocuparea principală a omenirii de când există lumea aceasta. Am încercat să înțeleg toate mecanismele care fac ca bărbații și femeile să caute să se implice în aceste povești de amor care încep cu promisiunea unei frumoase recompense și sfârșesc ca o pedeapsă. Așa că nu se poate să nu te întrebi ce este dragostea. Și cine e mai puternic, dragostea sau banii? Am încercat să arăt în filmele mele că, de-a lungul timpului, lucrurile au evoluat, dar dragostea nu s-a schimbat, ea este mereu aceeași – e aceeași poveste, același scenariu... Ne-am fi așteptat poate ca timpurile moderne să amelioreze chestiunea dragostei, dar nu, astăzi problema dragostei s-a agravat. Boala secolului astăzi e că dragostea e bolnavă. E bolnavă și rămâne de văzut cine va găsi leacul acestei maladii, pentru că dragostea fără dragoste nu e suficientă. Lumea de azi a devenit consumatoare de amor într-o proporție anormală și vom fi din ce în ce mai puțin fericiți în dragoste. În plus, astăzi femeile ne spun cum merg lucrurile cu dragostea. Ele continuă să creadă în dragoste și au făcut din ea o instituție feminină. Poate de aceea bărbații se tem azi un pic de femei și cred din ce în ce mai puțin în amor.
Presa franceză vă portretiza drept un bărbat mereu înconjurat de femei frumoase. Cum credeți că se vedea această postură din perspectiva femeii care vă era alături? Sunteți un bărbat cu care e dificil de trăit?
Mi-am înșelat toate soțiile cu cinematografia. Filmul este dragostea vieții mele și lui i-am consacrat întreaga mea energie. Cinematografia e nevasta mea, pentru ea am neglijat orice altceva. Mi-am dedicat filmului zilele și nopțile. 41 de filme îți ocupă o mulțime de timp, deci e dificil pentru mine să trăiesc cu cineva care îmi cere să răpesc din timpul pe care eu vreau să-l dedic filmului. Așadar, am căutat femei care să iubească filmul la fel de mult ca mine și n-am găsit – poate doar câteva actrițe, și pe perioade scurte, preț de un film. Dar am o viață formidabilă pentru că viața mea tumultuoasă mi-a permis să fac atâtea filme, iar în filmele mele vorbesc doar despre ce am trăit eu, despre lucruri pe care le cunosc. Dar e adevărat că n-a fost ușor pentru femeile care au trăit cu mine.
Mi-am înșelat toate soțiile cu cinematografia. Filmul este dragostea vieții mele și lui i-am consacrat întreaga mea energie. Cinematografia e nevasta mea, pentru ea am neglijat orice altceva. Mi-am dedicat filmului zilele și nopțile. 41 de filme îți ocupă o mulțime de timp, deci e dificil pentru mine să trăiesc cu cineva care îmi cere să răpesc din timpul pe care eu vreau să-l dedic filmului. Așadar, am căutat femei care să iubească filmul la fel de mult ca mine și n-am găsit – poate doar câteva actrițe, și pe perioade scurte, preț de un film. Dar am o viață formidabilă pentru că viața mea tumultuoasă mi-a permis să fac atâtea filme, iar în filmele mele vorbesc doar despre ce am trăit eu, despre lucruri pe care le cunosc. Dar e adevărat că n-a fost ușor pentru femeile care au trăit cu mine.
Spuneați undeva că filmele sunt ca spermatozoizii, doar unul dintr-un milion reușește.
Ăsta e adevărul. Uneori durează o viață să faci un film reușit. Eu am făcut 41 și am avut de fiecare dată sentimentul că fac doar schițe, că de 41 de ori m-am întors la școală. Am avut șansa de a avea succes repede, dar mi-am dedicat viața realizării filmului ideal. Însă e nevoie de o viață de om pentru a reuși ceva, deci pentru mine acum ar fi vremea să fac acel film perfect. Cred că, în toate artele, artiștii au nevoie de o viață întreagă pentru a ajunge să fie satisfăcuți de creația lor. Dacă continuu să fac film înseamnă că nu sunt mulțumit. Când voi avea sentimentul că am făcut filmul perfect mă voi opri.
Ăsta e adevărul. Uneori durează o viață să faci un film reușit. Eu am făcut 41 și am avut de fiecare dată sentimentul că fac doar schițe, că de 41 de ori m-am întors la școală. Am avut șansa de a avea succes repede, dar mi-am dedicat viața realizării filmului ideal. Însă e nevoie de o viață de om pentru a reuși ceva, deci pentru mine acum ar fi vremea să fac acel film perfect. Cred că, în toate artele, artiștii au nevoie de o viață întreagă pentru a ajunge să fie satisfăcuți de creația lor. Dacă continuu să fac film înseamnă că nu sunt mulțumit. Când voi avea sentimentul că am făcut filmul perfect mă voi opri.
-//-
Interviu publicat în revista The ONE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu