Cum e să fii tatăl a trei fete?
Păi, nu știu, că eu sunt un tată de două fete care s-a trezit acum că e tatăl a trei fete. Trebuie să mai crească Zoe ca să realizez... Însă cu distanța asta de vârstă dintre ele – Smaranda are 16, Ileana 11, Zoe câteva luni –, probabil că o să fiu mai mult tată de două. Smaranda o să crească, o să se căsătorească, o să rămân cu Zoe și Ileana.
Păi, nu știu, că eu sunt un tată de două fete care s-a trezit acum că e tatăl a trei fete. Trebuie să mai crească Zoe ca să realizez... Însă cu distanța asta de vârstă dintre ele – Smaranda are 16, Ileana 11, Zoe câteva luni –, probabil că o să fiu mai mult tată de două. Smaranda o să crească, o să se căsătorească, o să rămân cu Zoe și Ileana.
Smaranda e mai independentă?
Da. De fapt, noi le-am crescut pe toate așa, mi se pare că ăsta e lucrul cel mai important. S-ar putea să fie o chestie inconștientă, legată de spaima mea personală de despărțire, de separare, care este o constantă a trăirilor mele interioare, ca să zic așa. Angoasa asta a separării m-a făcut să le educ să fie independente, să stea pe picioarele lor. Cu toate acestea, nu le las în tabere –am o obsesie și cu asta, mi-e frică de accidente. Cred că e timp suficient pentru lucrurile acestea.
Da. De fapt, noi le-am crescut pe toate așa, mi se pare că ăsta e lucrul cel mai important. S-ar putea să fie o chestie inconștientă, legată de spaima mea personală de despărțire, de separare, care este o constantă a trăirilor mele interioare, ca să zic așa. Angoasa asta a separării m-a făcut să le educ să fie independente, să stea pe picioarele lor. Cu toate acestea, nu le las în tabere –am o obsesie și cu asta, mi-e frică de accidente. Cred că e timp suficient pentru lucrurile acestea.
Ești un tată exagerat de grijuliu?
Nu, toate spaimele mele dau buzna și mă fac să iau decizii care nu sunt pe placul lor. Pe de altă parte, sunt atent la ceea ce se petrece în lume – fără să fiu adultul care-și citește ziarele dimineața –, și dau peste tot soiul de nenororciri. Mă uit la știri, citesc ziarele pe internet și apoi vine întrebarea: "Mă lași în tabără nu-știu-unde?" Păi, pe fondul ororilor ăstora, cum să zici "Da, du-te"?
Totuși nu poți fi niciodată suficient de precaut.
Așa e. Era chiar într-o nuvelă de Borges chestia asta. Și cred că o găsești și la noi în credința populară, că de fapt nu ești stăpânul propriului tău destin. Și asta e o evidență. Și dacă așa, verbal, subscriu la chestia asta, când e s-o pun în practică nu mai e chiar atât de simplu, că zici "măcar atât pot controla."
Așa e. Era chiar într-o nuvelă de Borges chestia asta. Și cred că o găsești și la noi în credința populară, că de fapt nu ești stăpânul propriului tău destin. Și asta e o evidență. Și dacă așa, verbal, subscriu la chestia asta, când e s-o pun în practică nu mai e chiar atât de simplu, că zici "măcar atât pot controla."
Teama de despărțire se manifestă și în căsnicia ta? Ești mai fidel datorită acestei angoase?
Nu știu. În mod spontan, aș spune că n-are nicio legătură. Nu există nicio legătură directă și imediată între educația pe care o primim și modul în care ne comportăm mai târziu. Cred că toate explicațiile pe care le construim în legătură cu un eveniment care s-a produs și în care punem în relație evenimentul tocmai consumat cu o experiență trăită în copilărie, toate explicațiile astea sunt făcute să ne liniștească creierul, nu cred că sunt explicații pe bune. Comportamentul nostru în legătură cu celălalt, partenerul de viață, partenerii de pe tărâm profesional, fidelitatea față de ei și loialitatea nu cred că pot fi explicate din perspectiva educației pe care am primit-o și nici din perspectiva datelor genetice sau astrologice. În realitate, s-ar putea ca problemele cărora căutăm să le dăm de capăt, care ne definesc până la urmă pe fiecare dintre noi, să fie născute exact de ceea ce suntem noi. Și atunci probabil că oamenii care sunt fideli își pun probleme legate de fidelitate, oamenii care sunt cinstiți își pun probleme legate de cinste. Până la urmă, s-ar putea ca din eventimentele pe care le trăim să nu extragem altceva decât ceea ce suntem. Să nu vedem decât ceea ce suntem tot timpul. Și s-ar putea ca, din perspectiva asta, să greșim în mod constant. Relația pe care o am eu cu fidelitatea este destul de amestecată.
Nu știu. În mod spontan, aș spune că n-are nicio legătură. Nu există nicio legătură directă și imediată între educația pe care o primim și modul în care ne comportăm mai târziu. Cred că toate explicațiile pe care le construim în legătură cu un eveniment care s-a produs și în care punem în relație evenimentul tocmai consumat cu o experiență trăită în copilărie, toate explicațiile astea sunt făcute să ne liniștească creierul, nu cred că sunt explicații pe bune. Comportamentul nostru în legătură cu celălalt, partenerul de viață, partenerii de pe tărâm profesional, fidelitatea față de ei și loialitatea nu cred că pot fi explicate din perspectiva educației pe care am primit-o și nici din perspectiva datelor genetice sau astrologice. În realitate, s-ar putea ca problemele cărora căutăm să le dăm de capăt, care ne definesc până la urmă pe fiecare dintre noi, să fie născute exact de ceea ce suntem noi. Și atunci probabil că oamenii care sunt fideli își pun probleme legate de fidelitate, oamenii care sunt cinstiți își pun probleme legate de cinste. Până la urmă, s-ar putea ca din eventimentele pe care le trăim să nu extragem altceva decât ceea ce suntem. Să nu vedem decât ceea ce suntem tot timpul. Și s-ar putea ca, din perspectiva asta, să greșim în mod constant. Relația pe care o am eu cu fidelitatea este destul de amestecată.
Dar de unde vine această spaimă de separare? Din câte știu, tu nu ai biografia regizorilor de la Hollywood, cu familii destrămate și copilării nefericite. Părinții tăi sunt niște oameni normali.
Cât se poate de normali. Tatăl meu a lucrat în administrație la Spitalul Colentina, funcția lui era de planificator principal. Îl vedeam în halat alb și, înainte să încep școala, dacă mă întreba cineva ce vreau să mă fac, spuneam că doctor ca tata. Dar el nu era doctor. Mama a fost învățătoare. Noi provenim dintr-o familie foarte săracă, fiindcă și atunci, ca și azi, sănătatea și educația erau cel mai prost plătite. Mama avea un salariu foarte mic ca învățătoare. A abandonat facultatea de filologie de la Iași în anul doi sau trei, când s-a născut soră-mea. Apoi a făcut niște studii de specialitate și s-a făcut învățătoare. A lucrat într-o școală specială, aici în București, pe undeva prin zona Moșilor, pe Popa Petre. Noi am fost niște copii care atârnau pe lângă ceilalți, mai ales fratele meu, chestie pe care eu n-o suportam. N-am avut biciclete, fapt care pe fratele meu l-a marcat foarte tare. El a fost de mic atras de chestiile astea, bicicletă, mașini. Când îl întreba cineva ce vrea să se facă, zicea șofer de taxi... Eu mi-am luat carnet de șofer de un an de zile, pentru că trebuia să joc în filmul ăsta.
Cât se poate de normali. Tatăl meu a lucrat în administrație la Spitalul Colentina, funcția lui era de planificator principal. Îl vedeam în halat alb și, înainte să încep școala, dacă mă întreba cineva ce vreau să mă fac, spuneam că doctor ca tata. Dar el nu era doctor. Mama a fost învățătoare. Noi provenim dintr-o familie foarte săracă, fiindcă și atunci, ca și azi, sănătatea și educația erau cel mai prost plătite. Mama avea un salariu foarte mic ca învățătoare. A abandonat facultatea de filologie de la Iași în anul doi sau trei, când s-a născut soră-mea. Apoi a făcut niște studii de specialitate și s-a făcut învățătoare. A lucrat într-o școală specială, aici în București, pe undeva prin zona Moșilor, pe Popa Petre. Noi am fost niște copii care atârnau pe lângă ceilalți, mai ales fratele meu, chestie pe care eu n-o suportam. N-am avut biciclete, fapt care pe fratele meu l-a marcat foarte tare. El a fost de mic atras de chestiile astea, bicicletă, mașini. Când îl întreba cineva ce vrea să se facă, zicea șofer de taxi... Eu mi-am luat carnet de șofer de un an de zile, pentru că trebuia să joc în filmul ăsta.
_//_
CARTE DE VIZITĂ
2001 "Marfa și banii"
Premii: Festivalul de Film de la Trieste - Mențiune specială a juriului;
Festivalul European de la Angers - Premiul PROCIREP
Festivalul Internațional de Film Buenos Aires - Premiul Abasto
Festivalul de Film de la Cottbus – Premiul "Findling" și Premiul special al juriului
Festivalul de Film de la Salonic - Premiul FIPRESCI
2004 "Un cartuș de kent și un pachet de cafea"
Premii: Festivalul Internațional de la Berlin – "Ursul de Aur pentru cel mai bun film de scurt-metraj"
2005 "Moartea domnului Lăzărescu"
Premii: Festivalul de Film de la Cannes - "Un Certain Regard"
Festivalul de Film de la Chicago - Premiul Special al Juriului
Festivalul Internațional de la Reykjavik
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu