Care-i treaba cu Rupert Murdoch?
După democratizarea luxului, ne aflăm în etapa atroce a liberalizării faimei. Nu doar celebrităţile sînt hărţuite de tabloide, ci şi oamenii simpli. Închiderea săptămînalului britanic News of the World atrage atenţia asupra abuzurilor presei şi are consecinţe morale, economice şi politice dintre cele mai surprinzătoare.
În Love Actually, unul dintre cele mai simpatice filme romantice pe care mi-a fost dat să le văd, Hugh Grant interpretează rolul prim ministrului Marii Britanii. Nu e însurat, e oarecum copleşit de responsabilităţile funcţiei, dar e îndrăgostit şi dragostea îi dă puterea de a face un gest care îl transformă subit în cel mai popular prim ministru englez de la Winston Churchill încoace: îl pune la punct pe preşedintele Statelor Unite ale Americii.
Dacă e să judecăm după încasările filmelor în care joacă, Grant nu stă deloc rău în ceea ce priveşte simpatia publicului nici în viaţa reală. Însă recentul scandal provocat de săptămînalul News of the World i-a dat ocazia de a-şi majora exponenţial cota de popularitate.
Dar să luăm lucrurile pe rînd. Sînt cîţiva ani buni de cînd News of the World se află în centrul unor dezvăluiri legate de metodele neortodoxe prin care îşi realizează investigaţiile. De-a lungul timpului, publicaţia a fost acuzată că mituieşte poliţişti pentru a-i furniza informaţii despre anchete aflate în desfăşurare sau că interceptează ilegal telefoanele unor persoane publice. În 2003, Rebekah Brooks, redactor-şef NoW între 2000 şi 2003, a admis în faţa Comisiei pentru Cultură a Camerei Comunelor că publicaţia plătea Scotland Yard sute de mii de lire sterline pentru informaţii. De-a lungul timpului, banii au ajuns să permită ziarului să intervină în anchetele poliţiei şi să le influenţeze cursul ori chiar să le stopeze pe cele care nu-i conveneau, după cum s-a întîmplat într-un caz dezvăluit de The Guardian - NoW a încercat discreditarea unui ofiţer al Scotland Yard care ancheta un colaborator al ziarului, individul fiind suspectat că şi-ar fi asasinat partenerul de afaceri.
Influenţa pe care ziarul şi-o cumpărase a făcut ca anchetele Scotland Yard în cazul interceptării telefoanelor să aibă consecinţe minore: cîţiva reporteri arestaţi pentru o scurtă perioadă de timp sau compensaţii financiare oferite de ziar victimelor pentru a-şi retrage plîngerile. Aparent, tabloidele izbutiseră să acrediteze ideea că interceptarea telefoanelor ar fi o practică tolerabilă cît timp era vorba de persoane publice.
Cazul Milly Dowler
Cercetări care au avut loc în ultimii ani au dovedit că NoW a interceptat ilegal nu doar telefoanele celebrităţilor, ci şi pe ale multor mii de oameni obişnuiţi - printre aceştia familiile soldaţilor britanici căzuţi în Afganistan şi Irak sau ale victimele atentatelor de la Londra din 7 iulie 2005.
Cazul care a sensibilizat cel mai mult opinia publică britanică a fost cel al unei fetiţe dispărute in 2002, pe nume Milly Dowler, în vîrstă de 13 ani. Copila a fost găsită mai tîrziu asasinată, însă în intervalul de timp scurs între dispariţia ei şi găsirea cadavrului, detectivii particulari angajaţi de NoW i-au accesat mesageria telefonului şi au ascultat mesajele lăsate de părinţi; cînd mesageria s-a umplut, hackerii au şters o parte din mesaje ca să facă loc pentru altele, inducînd în eroare atît familia, cît şi anchetatorii, întrucît i-au făcut să creadă că fetiţa era încă în viaţă şi îşi verifica mesajele.
Pentru prima dată de cînd se vorbeşte despre practicile neortodoxe de documentare de la NoW, advertiserii au început să se retragă. Şeful Scotland Yard şi adjunctul lui şi-au dat demisia, iar doi dintre foştii redactori-şefi NoW, Andy Coulson şi Rebekah Brooks, au fost arestaţi.
Pe 10 iulie, după 168 de ani de apariţie, News of the World a fost închis.
Victime celebre
Hugh Grant se numără şi el printre victimele tabloidelor. În 1996 şi 1997 a cîştigat două procese împotriva publicaţiilor Today, Daily Mail şi Mail on Sunday, iar cu NoW a avut o coliziune frontală în 1995, cînd ziarul a relatat cu lux de amănunte arestarea actorului în Los Angeles, unde o razie a Poliţiei Moravuri îl surprinsese în compania unei prostituate. Penibilul incident putea avea consecinţe periculoase pentru cariera actoricească a lui Grant, al cărui prim film făcut la Hollywood, Nine Months, urma să aibă premiera în mai puţin de două săptămîni.
Este poate momentul să facem o observaţie: atît tabloidul News of the World cît şi 20th Century Fox, casa de film care a produs Nine Months, sînt deţinute de miliardarul Rupert Murdoch. Ironia face ca, în cazul respectiv, dl Murdoch să fi cîştigat bani frumoşi de pe urma lui Grant de două ori: mai întîi cu filmul (Nine Months a avut un box office de 135 milioane dolari), apoi cu tăvălirea protagonistului în mocirla tabloidă.
Aşadar, dacă eşti în barca lui Murdoch nu înseamnă că poţi dormi liniştit. Au aflat acest lucru foştii prim-miniştri Gordon Brown şi Tony Blair, ambii susţinuţi la un moment dat de magnat. The Guardian scrie că Brown a fost hărţuit de ziarele lui Murdoch mai bine de zece ani, atît în timpul mandatului de prim-ministru, cît şi înainte; Murdoch, prin intermediul NoW, l-a numit pe Blair trădător cînd acesta a avut o altă poziţie decît el în privinţa Uniunii Europene. Mai recent, un prezentator al postului Sky News (deţinut de Murdoch) a fost demis după ce a dat în judecată NoW pentru că i-a interceptat telefonul.
Ziarul a mai fost dat în judecată de cuplul Beckham, Sienna Miller, Elle Macpherson, de fotbaliştii Wayne Rooney şi Ashley Cole, toţi obţinînd compensaţii în afară sălii de judecată. Numai în 2009 şi 2010 NoW a plătit victimelor interceptărilor telefonice peste 2 milioane de lire sterline. Interesant este însă că multe dintre vedete, în special actorii, tolerează expunerea dezgustătoare din tabloide şi nu iau atitudine pentru că se tem ca gestul de frondă să nu le pericliteze şansa de a obţine roluri în filmele făcute de studiourile Fox (deţinute de Murdoch...).
Vînătorul vînat
Nine Months este singurul film făcut de Hugh Grant cu Fox şi se pare că actorul este cît se poate de relaxat în privinţa unei viitoare colaborări cu respectivele studiouri întrucît a decis să pună umărul la prăbuşirea NoW. În luna aprilie a acestui an, Grant a înregistrat o convorbire pe care a avut-o cu Paul McMullan, fost reporter la NoW, în care acesta descrie cu lux de amănunte cum se făceau înregistrările telefoanelor. Conversaţia a fost publicată de actor în revista The New Statesman sub titlul The Bugger, Bugged. Ca să vă faceţi o idee despre ce fel de persoane sînt „ascultătorii”, să spunem că interlocutorul lui Grant consideră că persoanele publice n-ar trebui să fie foarte deranjate de paparazzi sau de ascultarea telefoanelor, ci ar trebui să accepte situaţia ca pe un preţ plătit faimei. „În zilele de început ale telefoniei mobile, stăteai lîngă Palatul Buckingham cu un scanner de 60 de lire pe care îl puteai cumpăra de oriunde şi ascultai tot ce vorbeşte Prinţul Charles”, declară McMullan, nemulţumit că între timp comercializarea scanerelor a fost interzisă, ele putînd fi folosite azi numai de serviciile secrete. „Ţi se pare corect ca guvernul să fie singurul posesor al unui scaner digital decent? Te poţi împăca cu ideea că singurii care te ascultă astăzi sînt cei de la MI-5 şi MI-6?”, îl întreabă el pe Grant.
Imperiul Murdoch
Dacă Grant are toate şansele de a fi cel mai simpatizat om din Marea Britanie astăzi, la polul opus se află Rupert Murdoch, preşedintele corporaţiei News Corp., al doilea conglomerat media din lume, ca cifră de afaceri, după Walt Disney Company. News Corp. este activ în presa scrisă, televiziune, televiziune prin cablu, producţie de filme, internet. Dacă ar fi să-l descriem după terminologia preşedintelui Băsescu, dl Murdoch este un mogul: deţine 37% din presa scrisă din Marea Britanie (The Sun, The Times şi The Sunday Times) şi trei sferturi din cea din Australia. În SUA, este proprietarul reţelei de televiziune Fox News şi al studiourilor 20th Century Fox şi Fox Searchlight, al publicaţiilor Wall Street Journal şi New York Post, al companiei Dow Jones şi al editurii HarpersCollins. Afacerile d-lui Murdoch sînt atît de numeroase încît mi-a amorţit arătătorul pe mouse făcînd scroll down pe pagina Wikipedia care enumera companiile deţinute de News Corp.
Cu o avere de 7,6 miliarde dolari, dl Murdoch ocupă poziţia 117 în topul Forbes 2011 al celor mai bogaţi oameni din lume şi este pe locul al 13-lea în clasamentul Times al celor mai influenţi 100 de oameni din lume. Dl Murdoch este cel care a luat decizia închiderii tabloidului News of the World. O decizie care a părut iniţial radicală şi absurdă: cum să închizi un ziar care trăieşte din scandaluri în apogeul celui mai mare scandal pe care l-a provocat vreodată? Nu pare o hotărîre înţeleaptă, în special pentru un om de afaceri cu flerul lui Murdoch. Însă acesta a făcut ceea ce în limbaj de business se numeşte ţinerea sub control a pierderilor. Cu un tiraj de 2,7 milioane exemplare, NoW era cel mai citit ziar de duminică din Marea Britanie şi avea o contribuite majoră la cifra de afaceri de 985 milioane de dolari pe care o genera anual News Internaţional - subsidiara News Corp. care editează The Sun (cotidianul cu cel mai mare tiraj din Marea Britanie), The Times şi Sunday Times.
Afacerile din presa scrisă din Anglia reprezentau însă doar 3% din cifra de afaceri de 32 miliarde dolari ale News Corp. Însă capitalizarea bursieră a corporaţiei a scăzut cu 7 miliarde de dolari la începutul lui iulie, cînd a fost reaprins scandalul NoW, văzut de unii analişti ca mica buturugă care ar putea răsturna carul mare.
Adevărul e că imperiul lui Murdoch se clatină. Fiul său, James Murdoch, este contestat ca CEO al BskyB (companie unde tatăl sau deţine 39% din acţiuni şi pe care intenţiona să o preia integral, dar a renunţat de cînd a început scandalul); numeroase voci din zona de business - care ar putea influenţa acţionarii News Corp. - cer retragerea lui Rupert Murdoch (Bloomberg estima la un moment dat că News Corp. ar valora cu 50% mai mult fără Murdoch); Huffington Post, Financial Times şi The New Yorker susţin la unison că News Corp. ar trebui să renunţe cu totul la ziare; în SUA, FBI şi Departamentul de Justiţie şi-au demarat propriile anchete pentru a afla dacă nu cumva şi telefoanele familiilor victimelor atentatelor de la 11 septembrie au fost interceptate de angajaţii lui Murdoch; în Australia, politicienii îşi exprimă nemulţumirea faţă de puterea prea mare pe care magnatul o are pe piaţa locală de media.
Downing Street 10
În acest timp, în Marea Britanie scandalul îl împresoară pe prim ministrul britanic, David Cameron. Cameron îşi are locul său în suita de prim-miniştri sprijiniţi de Rupert Murdoch, suită deschisă de însăşi Margaret Thatcher şi completată fără excepţie de toţi succesorii ei pînă astăzi. Cameron a fost curtat de Murdoch încă înainte de a deveni prim-ministru, fiindu-i oaspete pe iahtul Rosehearty. Ginerele lui Murdoch, Matthew Freud, i-a pus la dispoziţie un avion privat pentru diverse deplasări. În timpul investigaţiilor din cazul NoW, s-a dovedit că prim ministrul s-a întîlnit de 26 de ori cu managementul News Corp. Mai mult decît atît, fostul redactor-şef al NoW, Andy Coulson, după ce a demisionat din funcţie în 2007 (ca urmare a dezvăluirii interceptării telefoanelor membrilor casei regale...), a intrat în echipa premierului David Cameron, ca director de comunicare (Coulson a demisionat la începutul acestui an şi a fost ulterior arestat). Prim ministrul este în relaţii apropiate şi cu celălalt fost redactor-şef NoW arestat (e drept pentru doar 12 ore), Rebekah Brooks, cu care se pare că este vecin. Familia Cameron, ca şi familia Brown, a fost prezentă la nunta Rebekăi, în 2009, şi la petrecerea de Crăciun dată de aceasta anul trecut.
 |
| David Cameron şi Rebekah Brooks |
Ah, Rebekah
Rebekah Brooks este slăbiciunea lui Rupert Murdoch. A început la NoW ca secretară, a fost apoi redactor-şef la NoW şi The Sun, după care a fost numită CEO la News International. Presa britanică scrie că Rupert Murdoch o priveşte pe Rebekah ca pe o fiică, acesta fiind probabil motivul pentru care a încercat s-o protejeze: nu i-a acceptat demisia, preferînd, aşa cum nota un blogger, să facă un gest cinic de automutilare corporatistă: să închidă NoW, sacrificînd 200 de locuri de muncă. Rebekah şi-a dat demisia numai după ce al doilea acţionar la News Corp., prinţul Al-Waleed bin Talal Alsaud (al 26-lea cel mai bogat om din lume) i-a cerut, într-un interviu acordat BBC, să se retragă.
 |
| Rebekah Brooks şi Rupert Murdoch |
Atît Rebekah Brooks cît şi Rupert Murdoch au declarat că nu ştiau nimic despre metodele folosite de reporterii NoW pentru a obţine informaţii. Însă un articol din New York Times îl prezintă pe Murdoch ca pe un preşedinte-jucător, în pofida faptului că atunci cînd a compărut în faţa Comisiei pentru Cultură, Media şi Sport a Camerei Comunelor, magnatul a declarat că nu poate şti tot ce fac cei 53.000 de angajaţi pe care îi are în întreaga lume. Însă miliardarul este foarte apropiat de şefii publicaţiilor sale, spune New York Times. Vorbeşte adesea cu ei la telefon, socializează cu ei, participă la evenimentele lor familiale şi, la rîndul său, îi invită să-l însoţească în vacanţe; Murdoch este foarte interesat de ceea ce apare pe prima pagină, de ce anume animă vînzările şi se aşteaptă ca ziarele sale să învingă competiţia prin metode agresive care au ca finalitate exclusivităţi spectaculoase. Pretenţiile lui îi fac pe editori să se aventureze în practici neortodoxe de strîngere a informaţiilor, susţine cotidianul amintit.
Soarele răsare duminica
Prim ministrul David Cameron a acuzat Press Complaints Commission (comisia care supraveghează activitatea presei) că nu şi-a făcut treaba. Domnia sa însă ignoră voit faptul că respectiva instituţie este una mai mult decorativă decît executivă, întrucît nu poate da sancţiuni. Sînt deci necesare reglementări suplimentare ale activităţii presei? E nevoie de un organism guvernamental care să prevină abuzurile? Nu. Cazul NoW este un exemplu că presa (cel puţin cea din Marea Britanie) ştie să se autocontroleze. La urma urmei, ziarul care a făcut abuzuri a fost închis, unii dintre vinovaţi au demisionat, alţii au fost arestaţi. E drept, decizia lui Murdoch de a închide ziarul s-a bazat pe raţiuni financiare, nu morale, dar el este om de afaceri, nu ziarist. Iar de aspectele morale şi etice ale afacerii s-a ocupat tot presa - prin campania desfăşurată de jurnalistul Nick Davies în The Guardian.
Cît despre cititorii care lăcrimează la mormîntul NoW, CNN îi consolează cu speranţa că ziarul lor favorit ar putea renaşte cît de curînd, cel mai probabil sub numele The Sun on Sunday.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu